Egumenia Parascheva (Cazacu): Folosul ascultării în mănăstire

  Din învățătura Sfintei Scripturi şi a Sfinților Părinți cunoaştem că neascultarea, este cea care îl îndepărtează pe om cel mai mult şi cel mai repede de Dumnezeu. Şi ca drept dovadă avem exemplul primilor oameni Adam şi Eva, atâta timp cît au ascultat de Dumnezeu au stat în rai, iar când au devenit neascultători încălcînd porunca divină au fost izgoniți din rai. De aceea şi ascultare, mai ales cea de poruncile lui Dumnezeu constituie condiția restaurării spirituale a omului. Desigur acest fapt este anevoios, mai ales în vremurile contemporane, însă ascultarea este foarte necesară spre mântuire.

Părintele Sofronie Saharov, ucenicul cuviosului Siluan Atonitul, spune: ,,În mănăstire călugării primesc har şi binecuvântări dumnezeieşti pe care cei din lume nu au cum să le dobândească, tocmai din motivul că în mănăstire monahul săvârşeşte ascultare desăvârşită”.

Pentru că sfinții au cunoscut în mod practic, nu rațional, cît folos duhovnicesc aduce ascultarea, i-au acordat cea mai mare atenție, de aceea şi se spune în scrierile sfinților că mai mare decât postul şi rugăciunea este ascultarea.

Sfîntul Vasile cel Mare, zice: ,,Ascultarea este scara cea mai scurtă către cer”. Iar cuviosul Ioan Scăraru povățuindu-şi monahii, le spune: ,,Ascultarea este moartea mândriei şi învierea smereniei”.

Sfântul Simeon Noul Teolog vorbind despre virtutea ascultării zice: ,,Monahul neascultător se leapădă de Hristos. Iar dacă se leapădă de Hristos vine diavolul şi îl duce prin diferite patimi la pierzare”.

Foto:Ierodiacon Veniamin S.

Arhiva Video

Vezi mai multe video

Galerie Foto

Vezi toate

Noi pe Facebook