Hramul

Hramul mănăstirii Hâncu

Întemeind mănăstirea Hâncu în anul 1677, marele boier si dregător al Țării Moldove Mihalcea Hâncu, i-a stabilit hramul Sfintei Cuvioasa Parascheva, care este considerată ocrotirea Moldovei, datorită cărui fapt hramul mănăstirii Hâncu este serbat anual la 27 octombrie, când creștinii de stil vechi o sărbătoresc pe Sfânta Cuvioasa Parascheva. Este necesar să mecționăm că Sfânta Cuvioasa Parascheva nu trebuie confundată cu Sfânta Muceniță Parascheva, care, potrivit calendarului ortodox, este sărbătorită la 26 iulie. Această sfântă muceniță este cunoscută în popor cu numele Sfânta Vineri, în timp ce Cuvioasa Maica Parascheva a fost numită, în Moldova mai cu osebire, Vinerea Mare[1]. Fiind născută într-o zi de vineri, părinții ei, avînd o deosebire pioșenie față de această zi în care a fost răstignit Iisus Hristos, i-au pus numele Parascheva, ceea ce în limba greacă înseamnă vineri.

Sfânta Cuvioasa Parascheva s-a născut și a trăit în prima jumătate a sec. XI, în satul Epivat (azi Boiados), din Tracia, pe tărâmul Mării Marmora, nu departe de Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin. A fost crerscută de părinții ei în teama de Dumnezeu și în deprinderea faptelor bunecreștinești, dar mai cu seamă în deprinderea rugăciunii, a postului și a milosteniei. Averea moștenită de la părinți a împărțit-o săracilor. O parte a vieții și-a petrecut-o în deșertul Iordaniei. După deces, moaștele ei au fost așezate în biserica Sfinților Apostoli din Epivat. În condițiile cuceririi otomane, moaștele au fost strămutate în orașul Târnovo din Bulgaria, apoi la Belgrad în Serbia, iar apoi – la Constantinopol.

Domnul Moldovei Vasiel Lupu a plătit în anul 1641 datoriile patraihiei ecumenice în sumă de 260 de pungi (130 000 de galbeni), iar patriarhul de atunci Partenie I., zis cel bătrân (1639-1644), împreună cu membrii Sinodului, a hotărât să-i ofere lui Vasile Lupu, drep recunoștință, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva  ,,pentru sfințirea și binecuvântarea acelui loc al Bogdaniei (Țara Moldovei – n.n.)”, după cum se menționează în scrisoarea sinodicească. Mai plătind sultanului încă 300 d epungi (15 000de galbeni) pentru a obține permisiunea de a lua acele moaște, Vasile Lupu le-a așezat în biserica mănăstirii Trei Ierarhi din Iași[2]. Astăzi, cinstitele moaște se află în Catedrala Mitropolitană din Iași.

O părticică din moaștele Sfintei Cuvioasa Parascheva se păstrează la mănăstirea Hâncu. Mitropolitul Daniel de la Iași (astăzi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române) a dăruit o părticică din sfintele moaște episcopului de Briceni, Dorimedont, iar Preasfințitul le-a dăruit mănăstirii Hâncu.

În ajunul hramului, icoana și racla cu părticica din moaștele Sfintei Cuvioasa Parascheva sunt așezate în fața altarului din catedrala Sfinții Apostoli Petru și Pavel, fiind împodobite cu flori. În seara zilei de 26 octombrie, episcopul de Hâncu, Preasfințitul Petru, oficiază  Vecernia, Litia și Utrenia praznicală.în dimineața zilei de 27 octombrie, între orele 7 și 8, duopă citirea Ceasurilor, episcopul de Hâncu, Petru, oficiază Acatistul Sfintei Cuvioasa Parascheva. La ora 9 începe oficierea Sfintei Liturghii, în decursul căreia arhiereul rostește și un cuvânt de învățătură din viața și faptele Sfintei Cuvioasa Parascheva. La sfârșitul Liturghiei festive are loc o procesiune de înconjurare a bisericii Sfânta Cuvioasa Parascheva. Racla însoțită de soborul de preoți, de soborul și corul mănăstirii, de întreg poporul, în sunetul clopotelor și al cântărilor evlavioase, este purtată în jurul bisericii. După oficierea serviciului divin, fiecare credincios venit la hram are pozibilitatea să participe la masa festivă, plecând mai apoi acasă cu o mare bucurie și lumină în suflet.

În cele peste trei secole de existență, mănăstirea Hâncu a trecut prin perioade de criză și decădere, de dispariție și reactivare, dar a avut și perioade de prosperitate spirituală și economică. Astăzi, mănăstirea Hâncu, renăscută ca pasărea Phoenix din scrum și restaurată, se află în plin proces de dezvoltare, educă copii orfani, seamănă lumina divină în sufletele membrilor comunității monahale și ale tuturor vizitatorilor șe pelerinilor veniți aici de pe toate meridianele globului pământesc – o lumină dătătoare de viață și speranță.

[1] Dascălu Nicolae, pr., Sfânta Cuvioasa Parascheva. Ocortitoarea Moldovei, Iași, 1994, p. 7.

[2] Viețile sfinților pe Octombrie, Ed. a II –a, Editura Episcopiei Românului, 1999, p. 197-198.

Arhiva Video

Vezi mai multe video

Galerie Foto

Vezi toate

Noi pe Facebook