Îndemn duhovnicesc la începutul Sfântului și Marelui Post, al Preasfințitului PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni

Iubiţi întru Hristos fraţi şi surori

Prin Mila și ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns din nou în pragul Postului cel Mare, perioadă plină de bucurie duhovnicească și foarte folositoare suflet, dar și trupului deopotrivă.

Cuviosul Paisie Aghioritul spune: „Dacă am cunoaște cu adevărat folosul și importanța postului, nu am dori să se mai sfârșească. Iar această dragoste față de post o vedem în viețile multor sfinți, dar și creștini adevărați.” De aceea, prin grija arhierească și dragostea părintească ce v-o port în cele spre mântuirea sufletului, vin acum, ca și-n celelalte posturi, c-un îndemn creștinesc cules din învățăturile Sfinților Părinți cu referire la importanța și folosul postului, ca să fiți cu mai multă dragoste față de Marele Post.

Din Tradiția Bisericească cunoaștem că Postul Mare îl ținem în amintirea celor 40 de zile pe care Hristos le-a postit după Botezul Său. Iar Sfântul Nicolai Velimirovici spune: „Hristos a postit după Botez, arătându-ne că toți cei botezați trebuie să postească”. Dar cu toate acestea, mulți creștini neglijează postul. Acest fapt este constatat nu doar de noi, ci încă Sfântul Ioan Gură de Aur, în sec. IV  spunea: ,,Mulţi creştini, nedînd o mare importanţă postului, îl ţin fără tragere de inima sau nu îl ţin deloc… Şi totuşi, trebuie să primim postul cu bucurie, nu cu frică şi părere de rău, căci nu este înfricoşător pentru noi, ci pentru diavoli”.

Dragii mei!

Avem nenumărate învățături scripturistice și patristice, prin care ni se atrage atenția că, nu orice post îl primește Dumnezeu, ci doar cel adevărat. De aceea, chiar în pericopa evanghelică a duminicii lăsatului sec pentru Postul Mare, Hristos ne spune: „Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii…” (Mat. 6, 16). Iar sfântul Vasile cel Mare, vorbind despre post spune: ,,Adevăratul post este înfrânarea limbii, depărtarea de mânie, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună și de jurământ strâmb”. De asemenea şi sfântul Teodor Studitul spune: ,,Adevăratul post este depărtarea de orice rău”. În această privinţă şi Gura cea de Aur a Ortodoxiei, Ioan Patriarhul Constantinopolului, ne îndeamnă astfel: ,,Cînd postim, nu ajunge să ne abţinem de la diferite mâncăruri, ci trebuie să postim şi sufleteşte. Există şi primejdia ca ţinând posturile rânduite de Biserică, să nu avem nici un folos. Din ce cauză? Pentru că ne ţinem departe de bucate, dar nu ne ţinem departe de păcat; nu mâncăm carne, dar mâncăm sufletele celor săraci; nu ne îmbătăm cu vin, dar ne îmbătăm cu pofte trupeşti; petrecem ziua în post, dar ne uităm la lucruri ruşinoase. În felul acesta, pierdem folosul postului.” Iar un duhovnic contemporan spunea: „Zici că postești nemâncând carne de porc, dar de ce mănânci carne de om, judecând și vorbind de rău pe aproapele tău?”

Ne este tuturor cunoscut faptul că nu toți au puteri fiziologice să țină în întregime și cu strictețe Sfântului Post. Da, Dumnezeu vede și cunoaște neputința fiecaruia, (boli incurabele, femeile însărcinate, bătrânii grav bolnavi, pruncii). De aceea sunt anumite dezlegări și înlesniri în privința ținerii postului, care nu trebuie generializate pentru toți, căci fiecare creștin în parte mergând la duhovnic, primește învoirea cuvenită, după masura bolii și a neputinții în care se află. În rest ar fi foarte bine să nu inventăm tot felul de scuze, doar ca să primim dezlegări la anumite bucate. Să nu falsificăm în vriun fel postul, căci iată ce spune lămurit în această privinţă foarte lămurit ne povățuiește Sfântul Simion Noul Teolog: ,,Nu falsifica postul, ca să nu ți se-ntîmple cea ce păţesc cîrciumarii. Dacă ei sunt pedepsiţi cînd pun apă în vin, cum vei scăpa oare nepedepsit tu, care fal­sifici asprimea postului prin mîncăruri de post pregătite cu multa sofisticare. Nu huli postul, spunînd că te îmbol­năveşte! Dimpotrivă, postul îţi dă sănătate!”.

Am adus aceste îndemnuri duhovnicești privitoare la post, deoarece observăm că astăzi, poate mai mult ca niciodată, chiar şi printre creştinii mai practicanți, postul este înţeles greşit. De aceea, abţinerea de la mâncare prin: regimuri medicale, diete sportive, sau altele de acest fel, nu au nimic comun cu postul propriu-zis, căci postul, în înţelesul său corect, este un act religios. Astfel, nu orice abţinere de la unele bucate poate fi socotită perioadă de post.

 

Iubiți fii și fice duhovniceși!

Închei acest îndemn părintesc cu nădejdea că, întăriţi fiind de Harul lui Dumnezeu, ne vom strădui să postim după aceste povețe ale Sfinților Părinți. Și, bineînțeles, în această perioadă trebuie, nu doar să postim abținându-ne de la anumite bucate, ci să iertăm tuturor celor care ne-au greșit; să ne împăcat cu cei învrăjbiți; să facem rugăciuni umilincioase; să facem multă milostenie, să „Ne adunăm comori în cer, nu pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură” (Mat. 6, 19).  Și Sfântul Antonie cel Mare ne îndeamnă astfel: „Postul ca să ajungă la Dumnezeu, trebuie să aibă aceste două aripi: milostenia și rugăciunea”. Să fregventăm cât mai des Sfintele Biserici, să îndrăgim sfintele slujbe şi toată osteneala noastră duhovnicească să o încununăm cu primirea prin împărtăşanie a Trupului şi Sângelui Mîntuitorului Hristos. Dacă vom face toate acestea, nădăjduim că sufletul nostru se va bucura de multe binecuvântări cerești și mai cu seamă va fi învăluit la Sfânta și Marea Sărbătoare a Paștelui de Lumina Învierii lui Hristos, care va îndepărta „întunericul patimilortoată răutatea și urma păcatului”. Astfel, începând călătoria duhovnicească a Sfântului Post, să avem privirea sufletului ațintită spre Hristos, Cel care ne va întări în nevoință și, tot El ne va răsplăti cu sfinte bucurii la Sfânta și Luminoasa Sărbătoare a Învierii.

Cu arhierești binecuvântări și dragoste părintească,

+PETRU

Episcop de Ungheni și Nisporeni