Nevoitorii mănăstirii Hîncu, îmbină rugăciunea cu lucrul mâinilor

Sfântul Antonie cel Mare este printre cei dintâi care s-au desprins cu totul de zarva și de patimile lumești și s-au retras în adâncul pustiei, pentru ca acolo, prin asprimea vieții, prin meditație adâncă și prin lucrul mâinilor, să trăiască din plin bucuriile întâlnirii cu Dumnezeu încă din această viață. Asfel și nevoitorii mănăstirii „Cuv. Parascheva” Hîncu, asmeni Marelui Antonie care: „Ziua îmbina rugăciunea cu lucrul mâinilor – lucra coșnițe și rogojini – iar de cu seară se odihnea puțin. La miezul nopții se scula la rugăciune, stând cu mâinile ridicate până la răsăritul soarelui.” își îndeplinesc ascultarea rînduită pentru binele și prosperarea sfintei mănăstiri dar și spre mîntuirea sufletului.